Problema Siguranței Rutiere este una globală. Drept urmare la nivel european și mondial s-au luat măsuri (legislative și practice) în acest sens, de exemplu în Europa prin Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European a Consiliului privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere fiecare stat și-a luat angajamentul că va reduce la jumătate numărul de decese și persoane grav rănite în urma accidentelor rutiere până în 2020. O importantă măsură pentru creșterea siguranței participanților la trafic fiind introducerea Inspecțiilor de Siguranță Rutieră care să stabilească dacă drumurile sunt sigure, dacă avem toate indicatoarele, cum stăm cu presemnalizarea, lipsește sau nu parapetul de protecție, marcajul se mai vede, gropile ce spun.
SNSR 2016-2020?!
Cum și noi ne umflăm în pene că suntem o țară europeană (în care ~50% dintre gospodării au WC-ul în fundul curții, având inclusiv Școli în această situație) am transpus, în legislația națională, această directivă prin Legea 265/2008. Și am făcut și o Strategie Națională de Siguranță Rutieră în acest sens (varianta 2015-2020, că acum se lucrează la varianta 2016-2020 și probabil la anul avem și oferta 2017-2020). Ne-am jurat și pe coloanele oficiale nelegale că pentru Siguranța Cetățeanului care folosește zi de zi infrastructura rutieră (adică toți cei vreo 18 milioane de români aflați în țară) vom face și vom drege. Doar am scris pe toate mașinile de Poliție: SIGURANȚĂ ȘI ÎNCREDERE
Problema României este că la noi se moare cam dublu față de media europeană (medie pe care noi o facem să fie ridicată), suntem fruntași și principalul motiv al accidentelor grave produse în România fiind tocmai infrastructura avariată (mascată sub sintagma de marketing: viteza neadaptată la condițiile de drum).
Dacă vrem cu adevărat să reducem numărul de morți și grav răniți în accidentele rutiere, primul pas este să respectăm legile și reglementările deja existente, fie că suntem Poliția Rutieră (articolul 105 din Codul Rutier), Administratorul drumului public (marcarea, presemnalizarea și luminarea trecerilor de pietoni, marcare drumurilor, parapet de siguranță pe axul drumului -caz DN1-, sau în vecinătatea unei ape – caz Splaiul Unirii-, etc.) ori ARR (Inspecția de Siguranță Rutieră). Și la toate acestea demararea unei ample campanii de Educație Rutieră, mai ales în școli (așa cum obligă Codul Rutier).
Restul acțiunilor cu refacem strategii, dăm ordonanțe, emitem noi ordine de ministru… sunt povești vânătorești prin care se încearcă îngroparea unor dovezi ale iresponsabilității autorităților. O iresponsabilitate care se întinde pe aproape un deceniu.
Comments